De câțiva ani, de când am intrat la liceu preocupările mi s-au schimbat. Dacă înainte încercam să îmi perfecționez „skill-urile” de Minecraft, acum îmi doresc să interacționez cu mai mulți oameni, cu mai multe tipuri de oameni. N-am avut niciodată o problemă în a vorbi cu băieții (șmecheri sau tocilari), dar când vine vorba de fete parcă îmi pierd tot flerul. Tot șarmul meu personal dispărea în ochii lor și nu înțelegeam de ce. Mergând din aproape în aproape mi-am dat seama că, de fapt, eu nu le înțeleg pe ele. Nu cred că voi ajunge vreodată să le înțeleg, însă, pentru a-mi organiza gândurile am încercat să-mi fac un ghid, un breviar, o antologie aș putea spune, despre tipuri de femei. Inspirat de proza interbelică, până acum am observat: Femeia cochetă. Preocupată în principal de aparențe, de viața în societate, de multe ori este văzută ca materialistă și superficială. Este plăcută, admirată și uneori invidiată, rolul ei fiind să prezinte moravurile societății/ societatea în care trăiește. Un bun exemplu este Otilia Mărculescu din opera „Enigma Otiliei” de George Călinescu. Femeie boemă, reușește să-i seducă atât pe Felix, cât și pe Pascalopol, este interesată și de banii și de poziția socială a celui din urmă, iar în final, când descoperă o alternativă mai profitabilă îl părăsește și pe acesta. Tot aici se încadrează și Lola din „Cartea nunții”, care este preocupată de înfățișarea ei, de îmbrăcăminte și de dans. Femeia ștearsă. În comportamentul ei nu se găsește nimic remarcabil. Nu iese în evidență nici prin frumusețe, nici prin inteligență. Este „cuminte”, docilă, previzibilă și nesemnificativă. Tot în „Enigma Otiliei” se întâlnește și acest profil feminin. Olimpia, soția lui Stănică Rațiu este reprezentativă pentru această categorie, rolul ei este de a fi o banală soție, este mulțumită că are un soț, dar nu prea mulțumită de viața sa. Are probabil multe frustrări însă nu sunt luate în seamă. Fata bătrână. Un eșec în dragoste este definitoriu pentru ea. Încercarea nereușită de a-și face o familie a marcat-o profund, devenind una dintre caracteristicile ei. Retrăiește puținele amintiri cu niște posibili parteneri și este obsedată de gândul căsătoriei ratate. Pentru acest tip o putem observa pe Aurica din același roman al lui Călinescu. Împinsă de la spate de mama ei încearcă din răsputeri să-și găsească un partener, realizând totuși că „i-a trecut vremea”. Femeia superstițioasă. Se folosește mereu de obiceiuri tradiționale, „din bătrâni” sau de practici vrăjitorești și își pune încredea în previziuni date de cititul în cafea. Citește semnele și crede în superstiții. Această tipologie vizează în proza interbelică atât pe bătrânele din „Cartea nunții”, care citesc în cafea, cât și pe Aglae. Femeia intelectuală. Este preocupată de mediul cultural, de artă, citește, scrie, are preocupări înalte. Aici se încadrează atât Vera din „Cartea nunții”, care citește poezii de Arghezi în timpul liber, deși la momentul respectiv este văzut ca fiind prea modern, alături de Dora, Lola și Medy, dar și Otilia Mărculescu, care urmează conservatorul. Femeia familistă. Este mamă și soție înainte de toate, se ocupă de menținerea liniștii căminului ei, în mitologia greacă este reprezentată de Hera, zeița protectoare a căsniciei. Vitoria Lipan este reprezentativă pentru această categorie. În momentul în care Nechifor nu se mai întoarce, ea simte și pornește imediat în căutarea lui. Tanti Magdalina din „Cartea nunții” este, de asemenea, preocupată de evoluția copilului ei. Totodată Maria Herdelea din romanul lui Rebreanu este un model pentru o astfel de femeie, ocupându-se de bunăstarea familiei ei, învățând-o și pe Laura să urmeze aceeași cale. O excepție. Am tot încercat să o încadrez pe Maitreyi într-o tipologie, însă am realizat că nici eu, nici Allan n-am înțeles-o și niciun european nu cred o va putea înțelege vreodată. Spiritualitatea ei este singura trăsătură definitorie pe care o pot menționa.

În urma acestei sinteze îmi dau seama cât de complexe și de neînțeles sunt femeile. Rolul lor este surprins de obicei într-una din cele trei ipostaze: familie, societate, iubire, însă indiferent de care dintre ele vorbim sunt de neînlocuit în viața noastră, a tuturor.

Nicio încadrare însă nu cred că le va putea cuprinde, rămânând în picioare misterul feminin.