Romanul este o specie literară de mari dimesiuni, în care sunt relatate acțiuni complexe, desfășurate pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase, aflate în conflicte puternice.

Liviu Rebreanu este un cunoscut autor din perioada interbelică pentru romanele sale precum „Adam și Eva” (roman de dragoste), „Pădurea spânzuraților” (roman de analiză psihologică), „Gorila” (roman politic), dar și pentru romanul pe care îl vom aborda în acest articol, acesta fiind, de asemenea, și cea mai cunoscută scriere a acestuia, primul roman românesc modern, cu aspect monografic, romanul „Ion”.

Tot în perioada interbelică, romancierul Camil Petrescu așterne pe foaie romanul de analiză psihologică, „Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război”, scris cu ajutorul tehnicilor narative pe care le-a preluat din operele lui Marcel Proust, îndreptându-și atenția către literatura vest-europeană.

Există o serie de asemănări și diferențe între personajele feminine din cele două romane interbelice, Ela din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu și Florica din „Ion” de Liviu Rebreanu.

Ela, este personaj secundar, individual și feminin din romanul „Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război”, aceasta fiind soția lui Ștefan Gheorghidiu, personajul principal al romanului. Deoarece este o studentă admirată și îndrăgită („era adorată de toți camarazii, căci înfrumusețea toată viata studențească. Făcea totul cu pasiune”), Ștefan decide să înceapă, din orgoliu, o relație cu aceasta. Tânărul filosof remarcă la Ela frumusețea care o făcea să fie „una din cele mai frumoase studente”, afirmând că „era atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotință în trupul bălai și atâta generozitate în ochii înlăcrimați albaștri”.

Florica, personaj secundar și feminin din romanul „Ion”, fata văduvei lui Maxim Oprea, face parte din categoria țăranilor, este o fată simplă, muncitoare, era chiar „mai săracă decât Ion”, însă fiind „fata cea mai frumoasă din Pripas” este admirată și îndrăgită. Ion, personajul principal, are o pasiune pentru fată, căci văzând-o pe Florica, „cu fața rumenă, plină și zâmbitoare, apropiindu-se sprintenă ca o ispită”, acesta se luminează, chiar dacă își legase fericirea alături de Ana.

Cele două femei ajung să-și înșele partenerul. Ela, intrând prin intermediul lui Ștefan în lumea mondenă, fiind preocupată de lux, începe să întârzie pe la petreceri, iar în opinia lui bărbatului, aceasta îl înșeală cu domnul G., avocat obscur, dar bărbat monden. Observând apropierea celor doi, Ștefan observă „Nevastă-mea avea o voce uşor emoţionată".

Florica, curtată de către cel pe care îl iubește, nu poate fi cu el din cauza statului său social inferior. Tânărul își motivează distanțarea de cea pe care o iubește „Doar n-oi rămâne calic pentru o muiere”. Astfel, acesta decide să se îmbogățească prin căsătoria cu o fată înstărită, Florica ajungând să se mărite la rândul său tot cu un bărbat înstărit. Banii ajung să îndepărteze oamenii care se iubesc, să năruie vieți.

Din cauza sau mulțumită Elei, Ștefan și-a lăsat tot trecut în mâinile fostei sale soții și a început o altă viață cu speranța că își va găsi liniștea sufletească, „Pentru mine, dragostea aceasta era o luptă neîntreruptă, în care eram veșnic de veghe, cu toate simțurile la pândă, gata să preiau orice pericol”. Florica a reușit să-l atragă pe Ion din nou în viața sa, acesta realizând că „Iubirea e un lucru gingaș și se sfârmă dacă o atinge cu îndemnuri grăite”. Din cauza lui Ion, care „era iute și harnic ca mă-sa” dar căruia „pământul îi era drag ca ochii din cap”, Ana și-a luat viața, suferința prin care trecea fiind continua. La rândul său, Ion este ucis de George, soțul Floricăi. Nici Ela, nici Florica, nu a reușit să-și trăiască viața perfectă, luând decizii greșite și căzând in ispite, pierzându ce aveau mai de preț și ce învățaseră să iubeasca din cauza ambițiilor personajelor prinse în dramele create de suferințele și dorințele femeilor.

Ambele personaje sunt femei tinere care se confruntă cu situații dificile. Ela trăiește o poveste de dragoste cu Ștefan Gheorghidiu, cu care este căsătorită de doi ani și jumătate. Florica este o fată de la țară care se îndrăgostește de Ion, dar trebuie să lupte cu diferențele de clasă și cu discriminarea socială.

De asemenea, ambele personaje sunt reprezentate ca fiind vulnerabile și sensibile uneori, iar alteori puternice. Ela este descrisă ca fiind o femeie inteligentă și emoțională, dar și hotărâtă și independentă. Florica este o fată tânără și naivă, dar și foarte curajoasă și hotărâtă să-și urmeze inima.

În ceea ce privește diferențele, Ela este prezentată ca fiind o femeie educață ce iubește luxul și viața mondenă, în timp ce Florica este fata simplă de la țară ce cunoaște doar munca din propria gospodărie. De asemenea, finalul poveștilor se diferențiază. Povestea de dragoste a Elei este una ce se consumă într-un timp scurt, în timp ce povestea de dragoste a Floricăi are un final tragic.

În concluzie, deși există unele asemănări între Ela din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu și Florica din „Ion” de Liviu Rebreanu, diferențele între cele două personaje sunt semnificative și reflectă contextele diferite în care acestea trăiesc și acționează acestea.