Literaria
Clasic și romantic în „Zburătorul” lui Ion Heliade Rădulescu
Clasic și romantic în „Zburătorul” lui Ion Heliade Rădulescu
Clasic și romantic în „Zburătorul” lui Ion Heliade Rădulescu
Perioade literare / Perioada Pașoptistă

Poezia „Zburătorul” a lui Ion Heliade Rădulescu este considerată una dintre cele mai importante creații ale romantismului românesc, îmbinând, asemenea operei lui Costache Negruzzi, elemente specifice atât romantismului, precum valorificarea folclorului și a miturilor, cât și clasicismului, cum ar fi rigiditatea structurală.

Romantismul este caracterizat de exprimarea liberă a sentimentelor, preocuparea pentru exotism, iubirea pentru natură și revolta împotriva normelor sociale și a convențiilor. În „Zburătorul”, Heliade Rădulescu adoptă o perspectivă romantică prin intermediul referinței pe care o face la mitul zburătorului. Acesta s-a inspirat dintr-o credință populară străveche conform căreia primele manifestări ale iubirii la fete sunt reprezentate de apariția în visele acestora a unei ființe supranaturale numite zburător, care întruchipează trăsăturile unui tânăr frumos. În poemul său, Heliade Rădulescu ilustrează fenomenele prin care trece o tânără numită Florica, în urma apariției seducătorului. Fata prezintă atât simptome fizice „Vezi, mamă, ce mă doare! și pieptul mi se bate,/Mulțimi de vinețele pe sân mi se ivesc”, cât și emoționale „Vezi, câtu-i ziulița, și zi acum de vară,/ Un dor nespus m-apucă, și plâng, măicuță, plâng”, fiind cuprinsă de frica de a nu fi îndrăgostită de zburător.

Un alt element romantic evidențiat în „Zburătorul” este refuzul convențiilor și normelor restrictive. Zburătorul se îndepărtează de lumea cotidiană și explorează dimensiuni necunoscute, sugerând o căutare interioară și o eliberare de constrângerile sociale.

Pe de altă parte, clasicismul se evidențiază prin structura riguroasă a poeziei și prin influența simbolurilor clasice. În „Zburătorul”, se regăsește o anumită organizare a versurilor și o atenție acordată formei, aspecte tipice clasicismului, sub forma rimei încrucișate consistente de-a lungul poemului, structurii strofelor de patru versuri. Primul și al treilea vers au mereu măsura de paisprezece silabe, în timp ce al doilea, respectiv al patrulea o au de treisprezece. De asemenea, figura zburătorului poate fi asociată cu eroii clasici, căutători de idealuri și dornici de cunoaștere.

În concluzie, poezia „Zburătorul” a lui Ion Heliade Rădulescu reprezintă o fuzionare a elementelor romantice cu cele clasice. Prin intermediul simbolurilor și prin valorificarea culturii pastorale autohtone, autorul aduce în prim-plan impulsurile romantice, iar prin rigiditatea structurală reprezentativă clasicismului, oferă o valență clasică operei sale. Această îmbinare a celor două curente literare transformă „Zburătorul” într-o operă literară complexă și reprezentativă a acestor valori.

Alte articole din Perioada Pașoptistă

Alte articole scrise de Marin Ștefania