Romanul „Ion” de Liviu Rebreanu este primul roman modern obiectiv din literatura română, fiind publicat în anul 1920. Opera reprezintă o monografie a realităţilor satului ardelenesc de la începutul secolului XX, ilustrând conflictul aprins de lupta aprigă pentru pământ, într-o lume în care statutul social al unui individ este reprezentat în totalitate de averea pe care acesta o posedă.
„Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman realist obiectiv social tradițional cu aspect monografic. Opera prezintă realitatea societății moldovenești de la munte punând accentul pe lumea oierilor, dar amintind și de profesii precum negustor sau cârciumar. Acțiunea se situează la graniţa între vechi și nou, dintre tradiție și modernitate căci, deși urmează toate tradițiile locului, Vitoria înțelege că lumea se schimbă, iar ea trebuie să se adapteze.
Satul Pripas, prezentat în romanul „Ion” este locuit de români și maghiari, acesta aflându-se sub dominație austro-ungară. Primul obiect prezentat din sat este crucea de la începutul acestuia. Imaginea crucii spune multe despre sat și locuitorii acestuia: „o cruce strâmbă pe care a răstignit un Hristos cu fața spălăcită de la ploi și o cununiță de flori veștede atârnată de picioare”, urmând prezentarea satului ce are o atmosferă calmă. Oameniice populează acest sat sunt bine organizați, respectă cu strictețe regulile nescrise, tradițiile și funcționează ca un mecanism.
Autorul subliniază de asemenea obiceiurile şi tradiţiile specifice locului, precum sărbătorile religioase, şi cele laice, cântecul popular, dansurile populare şi jocurile tradiţionale. „Zecile de perechi bat Someşană cu atât de multă pasiune încât potcoavele flăcăilor scăpară scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar calbul de pe jos se învâltoreşte, se aşează în straturi groase pe feţele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală şi mulţumire.”
Stratificarea socială este prezentată încă de la început cu ocazia horei, în sat fiind prezentă o ierarhie bine determinată în funcție de averea fiecăruia, în frunte aflându-se Ștefan Hotnog urmat de țăranii bogați, țăranii înstăriți și oamenii săraci. Atenția lui Rebreanu se îndreaptă și asupra intelectualității ardelenești ce face compromisuri, fiind interesată în lupta națională, dar dornică să-și păstreze și să-și lărgească privilegiile.
În satul Măgura Tarcăului prezentat în opera „Baltagul”, rânduielile gospodărești sunt după datină: bărbatul cu oile, femeia cu problemele casei. Casa are ogradă cu adăpost pentru vaci, fiind construită cu tot ce aveau nevoie: piei de miel în pod, făină de porumb și lemne aduse de la câmp. Satul are ulicioare lungi și cotite cu cărări printre grădini, crâșmă și biserică. Aici viața se desfășoară calendaristic, între plecarea turmelor la pășunat și întoarcerea lor la iernat. În viața oierilor nimic nu iese din tradiție, obișnuința și datina fiind singura lege. Locuitorii satului sunt prezentaţi ca fiind conservatori în ceea ce priveşte schimbarea şi modernizarea, acest fapt fiind evidenţiat în scene în care Vitoria Lipan călătoreşte cu trenul pentru a merge la prefectură, aceasta fiind uimită de inovaţia trenului şi considerând imposibilă deplasarea unei astfel de maşinării lipsită de tracţiunea cailor. Spre deosebire de satul ardelenesc, aici oamenii nu știu carte, adresându-se preotului pentru citirea și scrierea scrisorilor și a actelor. Satul este atât de izolat încât oamenii abia ce au auzit de poștă și de tren.
În concluzie, în timp ce Liviu Rebreanu prezintă o monografie detaliată a satului ardelenesc în care cel mai evidenţiat lucru este interesul pentru pământ, Mihail Sadoveanu prezintă monografia satului muntean-moldovenesc prin imaginea realistă pe care acesta o creează asupra vieţii și a tradiţiilor locale dintr-un sat sărac şi izolat din Nordul Moldovei. Modul de viaţă şi valorile oamenilor din fiecare sat nu sunt opozitive, ci complementare, conferind o imagine generală asupra vieţii din două zone diferite ale României, la început de secol XX.
