Filmul „Felix și Otilia” (1972), regizat de Iulian Mihu, este o adaptare cinematografică a romanului „Enigma Otiliei” de George Călinescu, publicat în 1938. Scenariul este semnat de Ioan Grigorescu, iar muzica originală a fost compusă de Anatol Vieru. În rolurile principale îi regăsim pe Radu Boruzescu (Felix Sima) și Julieta Szönyi (Otilia Mărculescu), alături de actori de renume precum Gheorghe Dinică, Sergiu Nicolaescu și Gina Patrichi. Filmul are o durată de 146 de minute și a fost distribuit de Româniafilm.

Regizorul Iulian Mihu reușește să creeze o atmosferă autentică a Bucureștiului de la începutul secolului al XX-lea, prin intermediul decorurilor și al costumelor care redau fidel epoca. Costumele elaborate și decorurile minuțios realizate contribuie la construirea unui cadru realist și convingător. Muzica lui Anatol Vieru, inspirată de dorința lui Călinescu de a avea o adaptare în stilul filmului „The Umbrellas of Cherbourg”, adaugă o notă distinctivă peliculei, deși aceasta nu se transformă într-un musical propriu-zis.

Radu Boruzescu îl interpretează pe Felix Sima, un tânăr ambițios care vine la București pentru a-și continua studiile medicale. El este serios, dedicat carierei sale și dispus să facă sacrificii pentru a deveni un medic renumit. Julieta Szönyi o aduce la viață pe Otilia, un personaj complex, simbol al feminității – eterică și sensibilă, dar totodată capricioasă și matură. Otilia este percepută ca un copil zburdalnic, plin de candoare, însă posedă o viziune profundă și filozofică asupra vieții și a oamenilor.

Gheorghe Dinică îl interpretează magistral pe Stănică Rațiu, un escroc arivist, lipsit de scrupule, care reușește în cele din urmă să pună mâna pe averea lui Costache Giurgiuveanu prin înșelătorie și furt. Stănică se remarcă printr-un debit verbal impresionant și o îndrăzneală ieșită din comun, fiind un personaj calculat și oportunist. Sergiu Nicolaescu îl întruchipează pe Leonida Pascalopol, un personaj rafinat și sofisticat, a cărui dragoste pentru Otilia este una ambiguă – un amestec de afecțiune paternă și dorință virilă. Pascalopol se distinge prin delicatețea și bunul său gust, unicizat prin relația sa tainică și complexă cu Otilia.

Filmul păstrează în mare parte structura narativă a romanului, evidențiind conflictele familiale și lupta pentru moștenirea lui Costache Giurgiuveanu. Personajele sunt bine conturate, iar relațiile dintre ele reflectă fidel complexitatea descrisă de Călinescu. Totuși, unele detalii și fire narative secundare sunt simplificate sau omise, pentru a se încadra în durata filmului. De pildă, evoluția interioară a lui Felix și dilemele sale morale sunt mai puțin explorate în comparație cu romanul. De asemenea, finalul filmului oferă o încheiere mai clară și mai puțin ambiguă decât cea din carte, unde Otilia rămâne o enigmă pentru Felix.

În concluzie, „Felix și Otilia” este o adaptare cinematografică reușită a romanului „Enigma Otiliei”, care surprinde esența poveștii și aduce la viață personajele complexe create de George Călinescu. Prin interpretările actorilor, prin atmosfera autentică și muzica sugestivă, filmul oferă o experiență captivantă și relevantă pentru publicul contemporan.