Smaranda, mama lui Nică, este unul dintre personajele centrale din opera „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, reprezentând figura mamei tradiționale, devotate și grijulii, din satul românesc al secolului al XIX-lea. Prin descrierea sa, Creangă reușește să ofere cititorului un portret complex, în care trăsăturile fizice și morale se îmbină armonios, creionând imaginea unei femei puternice, dar și iubitoare.

În opera lui Creangă, descrierea fizică a Smarandei este mai puțin detaliată comparativ cu portretul său moral, însă putem deduce că era o femeie obișnuită, de statură medie, cu trăsături ferme, specifice țăranilor din acea vreme. Fiind o femeie muncitoare, mereu preocupată de treburile gospodăriei, ea avea mâinile aspre și trăsături marcate de greutățile vieții.

Smaranda este caracterizată în primul rând de grija și dragostea pe care le are pentru copiii săi. Ea se dedică cu totul familiei și este foarte atentă la educația lui Nică. Deși pare severă, toate măsurile pe care le ia sunt dictate de dorința de a-l forma pe Nică într-un om bun și responsabil. De exemplu, atunci când îl trimite la școală, Smaranda își face griji ca fiul său să primească o educație adecvată, chiar dacă asta înseamnă să-l disciplineze cu asprime. Această scenă evidențiază dorința ei de a-i oferi o șansă mai bună în viață, chiar dacă trebuie să fie fermă în decizii.

Adevărată mamă universală, Smaranda este o femeie foarte harnică și gospodină. În multe momente ale narațiunii, este descrisă ocupându-se de treburile casnice: fie că face pâine, că are grijă de animale sau că își întreține grădina. Această hărnicie este o trăsătură specifică femeilor din mediul rural al acelei perioade, care se ocupau de întreaga gospodărie cu devotament și dârzenie.

Într-o scenă memorabilă, după ce Nică fuge la scăldat și se îmbolnăvește, Smaranda îl dojenește aspru, dar apoi, cu multă grijă, îi oferă îngrijire. Acest episod scoate în evidență iubirea sa necondiționată pentru fiul ei, chiar dacă trebuie să fie severă pentru a-l învăța o lecție importantă despre consecințele faptelor sale.

Smaranda este, de asemenea, o femeie cu un simț al umorului subtil, pe care îl folosește în conversațiile sale cu Nică și cu tatăl acestuia, Ștefan a Petrei. Ea știe să râdă de poznele fiului său și să treacă peste micile necazuri ale vieții cu un zâmbet pe buze, ceea ce contribuie la atmosfera caldă și autentică a familiei.

Prin portretul Smarandei, Ion Creangă reușește să surprindă imaginea mamei tradiționale, care îmbină grija, înțelepciunea și dragostea, făcând din ea un personaj emblematic pentru literatura română. Smaranda este simbolul mamei iubitoare, dar ferme, care încearcă să-și educe copilul cu ajutorul valorilor morale ale comunității rurale din acea perioadă.