Tema banului adesea dezvăluie complexitatea relației omului cu bogăția materială și ceea ce înseamnă aceasta pentru identitate, relații și valori. Aceasta este un motiv literar des întâlnit în literatura universală și este foarte importantă în ea, pentru că adesea dezvăluie latura morală a personajelor și modul în care dorința de avere poate duce la degradare, conflict, suferință sau chiar pierderea identității.

Un roman reprezentativ este „Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas. Scris în anul 1844, această creație literară aparține curentului romantist și ilustrează tema banului și influențele sale în contextul Franței și Mării Mediterane, în perioada napoleoniană și post-napoleoniană. Capodopera literară aparține genului epic, fiind o carte de aventuri cu părți romantice și istorice. Autorul francez dezvoltă în creația sa și temele justiției, ale prieteniei, ale luptei dintre bine și rău și ale dragostei. Totodată, faimosul scriitor se mai remarcă și prin operele superbe din literatura universală: „Cei trei muschetari”, „Robin Hood” și „Turnul din Nesles”.

Un prim aspect esențial care evidențiază tema este încadrarea operei în romantism. Romanul aparține curentului literar menționat, fiindcă ilustrează mai multe particularități ale acestuia, precum eroul excepțional în momente extraordinare, cadre pitorești și uluitoare și sentimentele incredibile ale personajelor. În acest sens, Edmond Dantès, protagonistul cărții, reprezintă o persoană care se remarcă prin bogăție, faimă și reputație, bunătate și dreptate, noroc chior, înfățișare unică și interesele sale personale. De pildă, tânărul avut își permite capricii a căror preț depășește bogăția, precum cai frumoși și puternici, locuri speciale în teatre și spectacole, servitori și chiar sclavi loiali și numeroase locuințe, toate minunate și de invidiat. Un episod sugestiv este acela când Edmond își rezervă cele mai impresionante locuri, trăsuri și mese la Carnavalul din Italia, salvând totodată un bandit de la pedeapsa cu moartea: „Sunt atât de bogat, încât pot cumpăra orice... chiar și conștiința unora.”

O altă trăsătură fundamentală o constituie elementele de conținut. Prin urmare, romanul francez se evidențiază prin acțiunea sa strâns legată de avuție, conflicte extraordinare între personaje, perspectiva narativă și tehnicile narative folosite. Mai întâi, Alexandre Dumas ne povestește cum protagonistul este sortit la ani de suferință. În acest sens, scena îl introduce pe Edmond Dantès ca fiind un tânăr marinar pregătit de nuntă. Totuși, o scrisoare secretă, al cărei conținut nu avea legătură cu francezul, ajunge în mâinile procurorului regal, care îl închide în Castelul If, o închisoare destinată celor mai gravi infractori. Acest moment este bine ilustrat în citatul: „Îl duseră pe Edmond Dantès într-o celulă săpată în piatră, ale cărei ziduri reci și umede păreau să-i strângă sufletul. Ușa de fier se închise cu un sunet sec. A înțeles că fusese aruncat într-un mormânt viu.” Mai apoi, narațiunea cuprinde conflicte între personaje uimitoare, de pildă prietenia lui Edmond cu judecătorul suprem Villefort, vicontele Albert și bancherul Danglars, personaje care stăpânesc o avere de neînchipuit cu care se mândresc pe lângă Contele de Monte Cristo. Pe urmă, perspectiva narativă este omniscientă, astfel că naratorul știe totul despre personaje, inclusiv gândurile, emoțiile și trăirile trecute ale acestora. Așadar, cititorul află interesele personajului principal în legătură cu suma uriașă de bani pe care o deține și cum aceasta nu se mai termină, cunoaște părerea sa despre persoane cu o reputație fabuloasă, care subliniază cât de mult schimbă averea percepția unui om, și are la cunoștință evenimentele trecute și tragice ale lui Dantès. În final, autorul folosește tehnici narative precum alternanța, pentru a prezenta planuri diferite, cum ar fi cel al destinului Contelui de Monte Cristo, viața aristocrată a vicontelui Franței și conflictele dintre soțiile și prietenii personajelor principale.

În continuare, o caracteristică importantă în evidențierea temei romanului este relația strânsă și plină de semnificații dintre personaje. De exemplu, legătura strânsă dintre Contele de Monte Cristo și Danglars, Villefort și Luigi Vampa dezvăluie cât de prestigios ajunsese Edmond după căpătarea comorii incredibil de mari. Astfel, protagonistul reprezintă un bun amic pe lângă bancherul regal Danglars, care se află într-o poziție foarte înaltă în economia Franței, este bine văzut de procurorul regal Villefort, care deține o putere de justiție extraordinară, și obține relații loiale cu banditul foarte periculos, Vampa. Așadar, conexiunile sale pun în evidență cât de multă reputație pot aduce banii printre oameni faimoși și de o importanță indubitabilă. Un citat remarcabil este replica șefului bandiților: „Ordinul contelui este lege pentru noi.”

Spre final, consider că romanul „Contele de Monte Cristo” pune foarte strâns accent pe tema banului. Citind opera, am fost uluit de puterea juridică pe care o poate da unui om o comoară materială găsită pe o insulă, relațiile incredibil de înalte în ierarhia franceză, capriciile pe care bancnotele le pot satisface și cât de mult contribuie avuția la personalitatea omului. Opera lui Alexandre Dumas subliniază atât fericirea și pacea, cât și răutatea și disprețul față de modestie pe care le cauzează îmbogățirea instantanee. Totodată, cartea dăruiește morala că, deși valoarea financiară poate genera cele mai superbe emoții, ea nu poate repara rănile morale și nu poate satisface orice dorință imaginabilă.

În concluzie, opera analizează în profunzime tema banului în contextul social al Franței din mijlocul secolului al XIX-lea. Prin această creație literară, autorul oferă o meditație asupra influenței bogăției asupra moralei, traiului de zi cu zi și a relațiilor între oameni. Tema este tratată într-o manieră originală și profundă, fiind susținută de curentul literar, elementele de conținut, precum acțiunea, conflictul dintre personaje, perspectiva narativă și tehnicile narative, relațiile strânse și semnificative dintre protagonist și aristocrații perioadei napoleoniene, și de către profunzimea evidențierii impactului banilor asupra omului.