Pașoptismul este o mișcare politică și culturală care s-a manifestat în perioada anilor 1830-1860 în contextul ieșirii Țărilor Române de sub dominația otomana. Perioada a fost marcată de revoluția de la 1848 care a avut drept obiective: modernizarea societății românești,emanciparea națională,independența politică și unirea provincilor românești.

Perioada pașoptistă are la bază activitatea revistei „Dacia literară”, al cărei prim număr este publicat în 1840 de Mihail Kogălniceanu, îndrumătorul generației pașoptiste. În perioada pașoptistă s-au manifestat diferiți scriitori și poeți, printre care se numără: Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Costache Negruzzi. Acești scriitori au creat opere de referință în literatura română, precum „Alexandru Lăpușneanul" de Negruzzi, „Tainele Inimii" de Kogălniceanu, „Miorița" de Russo, „Romanii supt Mihai Voievodul Viteazul" de Bălcescu.

Principalul obiectiv al pașoptiștilor este crearea unei literaturi naționale. Acest scop măreț e aliniat ideilor de formare a unei conștiințe comune și de unire a românilor din toate provinciile.