Costache Negruzzi a fost o figură importantă a literaturii și politicii românești din perioada pașoptistă. Născut în 1808 la Trifeștii Vechi, lângă Iași, a avut o educație diversificată, învățând limba greacă și franceză, iar ulterior, limba română. Negruzzi a fost influențat de întâlnirile cu personalități importante ale vremii, precum poetul rus Aleksandr Pușkin.

Activitatea sa literară a început cu traduceri, inclusiv din lucrările lui Pușkin și Victor Hugo, și a continuat cu scrierea unor poezii originale și nuvele. Cele mai notabile lucrări ale sale includ nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul, un punct de referință în literatura română, precum și Păcatele tinerețelor (1857), care cuprinde o serie de povestiri și reflecții personale.

De asemenea, Negruzzi a avut un rol activ în viața politică, ocupând funcții administrative și fiind implicat în activitățile culturale din Iași, inclusiv în conducerea Teatrului Național și în fondarea revistei Dacia Literară. A fost, de asemenea, un conservator, evitând să se implice direct în revoluția din 1848, dar continuând să influențeze cultura românească prin scrierile sale.

Printre lucrările sale de teatru se numără comedia Cârlanii și farsa Muza de la Burdujeni, ambele cu accente satirice. Negruzzi a fost, de asemenea, un critic al influențelor lingvistice externe asupra limbii române, tema acestui subiect apărând în mai multe dintre lucrările sale.

Costache Negruzzi a murit în 1868 și este înmormântat la Trifeștii Vechi. Opera sa rămâne un pilon important al literaturii române din secolul XIX, iar contribuțiile sale atât în domeniul literar, cât și politic, continuă să fie apreciate până astăzi.