Grigore Ureche
Grigore Ureche
Grigore Ureche a fost primul cronicar din literatura română cu o contribuție esențială asupra evoluției scrierilor. El a trăit între anii 1590/1595 - 1647.
Cea mai importantă operă a sa este reprezentată de ,,Letopisețul Țării Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă", pe care autorul a scris-o între 1642-1647. Aceasta este o operă cu tematică istorică în care se prezintă evoluția Moldovei între anii 1359-1594. Grigore Ureche a motivat scrierea operei prin simplul pretext „ca sî nu se înece ... anii cei trecuți“ și să lase urmașilor amănunte despre cele ce au fost să se petreacă în anii de demult, dar și din grija ca aceștia să nu rămână „asemenea fiarelor și dobitoacelor celor mute și fără minte“.
Într-un capitol intitulat „Pentru limba noastră moldovenească”, remarcă influența altor limbi („așijderea și limba noastră din multe limbi este adunată și ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur”), afirmă descendența romană („de la Rîm ne tragem”) și face unele apropieri etimologice între cuvintele românești și cele latinești („…de la rîmleni, ce le zicem latini: pîne, ei zic panis; carne, ei zic caro; găina, ei zic galina; muiarea, mulier; fămeia, femina; părinte, pater; al nostru, noster și alte multe din limba lătinească, că de ne-am socoti pre amănuntu, toate cuvintele le-àm înțălege”. Ureche greșește originea doar a două cuvinte: femeie – familia, părinte – parentem). Cronicarul afirmă și originea comună a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor.