„Cât extaz în brațele iubirii, câtă melancolie la trezire și câtă tristețe la despărțire” (Valeria Mahok)
De la iubirea de aproape la iubirea de sine, de la iubirea imposibilă la cea domestică, de la emoția adolescentină până la sentimentul profund al maturității, dragostea constituie cea mai des întâlnită temă în literatura universală.
Alături de Romeo si Julieta, ce a rămas în istorie drept cea mai faimoasă poveste de dragoste tragică, Tristan și Isolda înfățișează o scriere care datează dintr-o perioadă înaintașă celei ale lui Shakespeare. Cele două opere literare prezină asemănări asupra iubirii inițiatice care, în final, se dovedește mai puternică decât iubirea pentru viață, aducând sfârșitul timpuriu al unei relații promițătoare, dar interzise de către familii. Personajele feminine Julieta și Isolda, sunt înfățișate în operele lor ca modele de caracter cu o putere emoțională superioară bărbaților din viața lor. Ele luptă până în ultima clipă pentru a-și trăi povestea de iubire alături de sufletul lor pereche, chiar și atunci când relația le pune în pericol viețile și le aduce suferință. Această putere de a iubi și a-și asuma riscuri este o trăsătură des întâlnită la personajele feminine din literatură, care se îndrăgostesc adesea cu o pasiune arzătoare și luptă pentru a-și susține sau a-și recâștiga iubirea, indiferent de obstacolele întâlnite în calea lor.
Protagonistele Julieta și Isolda, două dintre cele mai cunoscute personaje feminine din literatură, ale căror povești au fost spuse și respuse de nenumărate ori în diferite culturi și forme de artă, oferă cititorilor două perspective influențate de trăirile autorilor, dar și de perioada redactării.
În cultura tradițională occidentală, Julieta este cel mai bine cunoscută ca eroina piesei lui William Shakespeare Romeo și Julieta. Ea este o tânără de treisprezece ani dintr-o familie nobilă din Verona, care se îndrăgostește de Romeo, fiul dușmanilor „Capuleților”. Julieta este portretizată ca un simbol al pasiunii tinerești și este adesea văzută ca o victimă a circumstanțelor și a societății, care a fost forțată să aleagă între dragostea ei și obligațiile față de familia și statutul social.
Isolda este o figură legendară dintr-o poveste de origine bretonă din mitologia celtică și un personaj din tragedia Tristan și Isolda. Iubirea dintre Tristan și Isolda, fiind dezvoltată pe parcursul mai multor ani, reflectă personalitata fetei de o maturitate și o independență superioară Julietei. În cultura celtică, femeile puteau deține o poziție importantă în societate, inclusiv în roluri politice și religioase. În același timp, existau și aspecte care limitau libertatea femeilor, în special în ceea ce privește căsătoria și familia. De exemplu, căsătoria era adesea aranjată de părinți, de aceea, limitarea celui mai important sentiment al Isoldei, fiind nevoită să se căsătorească cu regele Mark, duce la sfârșitul vieții ei și a iubitului.
Personajele reprezintă două modalități de înțelegere și trăire a iubirii, Julieta este adesea portretizată cu un suflet inocent și cu o minte mai naivă, în timp ce Isolda este adesea descrisă ca o figură mai complexă. Tineretea și lipsa de experiență a Julietei o fac vulnerabilă la presiunile familiei sale, în timp ce experiența ei ca prințesă îi oferă Isoldei o perspectivă diferită asupra dinamicii puterii din lumea ei.
Iubirea este sentimentul frumuseții a cărui putere poate depăși conștiința umană, iar cele două personaje cu vieți tragice oferă cititorilor o perspectivă asupra modului în care femeile au fost văzute în diferite epoci și cum au luptat să-și găsească fericirea în ciuda obstacolelor care li s-au ridicat în cale.
