Romanul „Mara” de Ioan Slavici este un prim reper cultural, istoric și social pentru societatea ardeleană din a doua jumătate a secolului XVIII. Textul are valoare documentară, prezentând în detaliu atât stratificarea socială din cadrul breslelor, cât și din punct de vedere național, apărând conflicte între români(care încă erau considerați “națiune tolerată”), maghiari, sași și cultural, fiind evidente diferențele dintre intelectuali, oamenii școliți, respectiv simpli țărani.
Acțiunea romanului are în prim plan o poveste de dragoste, cu bunele și relele ei, între un tânăr neamț, pregătit pentru a intra în breasla măcelarilor și fiica Marei, Persida, o fată bine-crescută, în cadrul unei mănăstiri catolice, însă lipsită de avere. Observăm aici o multitudine de piedici pentru căsătoria celor doi îndrăgostiți, un prim exemplu fiind diferența dintre etniile celor doi tineri (Persida era româncă, iar Națl neamț), ce duce și la diferență confesională (fata fiind ortodoxă, deși crescută la o mănăstire catolică, iar băiatul catolic); alt exemplu este diferența de statut social (Națl se pregătea să intre în breasla măcelarilor, trebuind să facă o călătorie pe tot cuprinsul Imperiului, în timp ce Persida deși crescută la o mănăstire, provenea dintr-o familie modestă, fără tată).
Romanul ne poartă prin viața dintr-un târg ardelenesc, obișnuindu-ne cu obiceiurile localnicilor, cu modalitatea de integrare a oamenilor în societate. Aceasta se făcea prin intermediul locului de muncă, majoritatea alegând să intre în bresle, unde societatea era organizată și structurată după un tipar prestabilit, care ajuta oamenii să aibă un parcurs clar. Slavici decide să descrie aceste demersuri atât prin intermediul lui Trică, fratele mai mic al Persidei, care era încadrat în breasla cojocarilor, cea mai renumită și bine dezvoltată din zonă, cât și prin al lui Națl, când asistăm la ezitările tânărului din cadrul breslei măcelarilor, meserie cu tradiție în familia sa, tatăl său fiind un măcelar renumit.
Noua familie creată prin căsătoria Persidei cu Națl duce la și mai multe divergențe și conflicte în roman, părinții tinerilor împotrivindu-se inițial uniunii celor doi. Astfel romanul abordează o temă actuală, exemplificând din punct de vedere social conflictele din cadrul Transilvaniei de pe teritoriul Imperiului Habsburgic.
Consider că Tudor Vianu oferă o idee de ansamblu, reușind să conchidă esența textului, spunând despre roman că „înfățișează un conflict de rase și credințe într-un mediu de conviețuire a românilor si germanilor cu deznodământ tragic”.