Literatura veche a reprezentat piatra de temelie a literaturii române în forma actuală. Încă din acele timpuri, oamenii scriau texte, fie pentru că aveau ceva important de transmis, fie din dorința de a lăsa moștenire generațiilor următoare diverse părți ale istoriei ce vor ajunge să le fie utile.

Aceasta își are începuturile in prima jumătate a secolului al XVI-lea, mai exact la 1521, odată cu scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung adresată junelui de la Brașov, Hans Benkner, in care junele era anunțat de venirea otomanilor. Aceasta scrisoare a fost descoperită în Arhivele Brașovului 373 de ani mai târziu, de către Friedrich Wilhelm Stenner.

De la această scriere, literatura română veche a alternat prin texte ce aveau 2 tematici principale: religia și istoria.