Prima perioadă obiectiv-literară fără implicarea subiectivității politice sau a istoriografiei este cea pașoptistă. Perioada se derulează din punct de vedere istoric între 1829 și 1860, de la Tratatul de pace de la Adrianopol, până la începutul mișcării naționaliste din Transilvania, iar la nivel literar între anii 1830 si 1866, de la publicarea creațiilor lui Vasile Cârlova și până la anul debutului lui Eminescu.
Ideologia pașoptistă este prezentată în literatură fiind identificată prin anumite caracteristici: teme și motive romantice, istoria este sursă principală de inspirație, natura se află în comuniune cu sufletul românesc, literatura populară și mitologiile sunt valorificate.
„Introducție” la „Dacia literară” reprezintă un program manifest în care Mihail Kogălniceanu își expune punctele de vedere cu privire la nevoia poporului nostru de a avea o limbă și o literatură comună. La baza acestui obiectiv stau patru principii ce vor fi urmate de scriitorii perioadei: originalitatea scrierilor, valorificarea resurselor autohtone, unitatea de limbă și critica obiectivă fără implicare politică.
Poemul „Baba Cloanța” scris de Vasile Alecsandri este inspirat din mitologia română, Baba Cloanța fiind o vrăjitoare urâtă și rea care locuiește în adâncul pădurii. În versurile poeziei, mitul este respectat, astfel bătrâna este o vrăjitoare asemenea femeii din mitologie. Aceasta încearcă a-l vrăji pe Făt-Frumos și îl invocă pe necurat, secvență observată în următoarele versuri: „Vin’ ca-n ceasul de urgie/ Când zbori noaptea blestemând,/ Ca să-mi faci tu pe-al meu gând,/ Că de-acum pe veşnicie/ Ţie sufletul îmi vând!”. Alt personaj provenind din mitologia românească este Făt-Frumos, personajul erou care aparține fantasticului, fiind prezentat luptându-se cu făpturi închipuite precum balauri, zmei, vrăjitoare.
În poezia lui Alecsandri se poate observa cu ușurință unul dintre principiile coordonatorului revistei literare „Dacia literară” și anume valorificarea resurselor autohtone. Prin inspirația din mitologia română, creația dobândește un caracter popular, astfel trimite cititorul cu gândul la alte creații asemănătoare ca temă și motive: „Zburătorul” lui Ion Heliade Rădulescu, „Calul dracului” de Ion Luca Caragiale, „Mihnea și baba” de Dimitrie Bolintineanu, „Domnișoara Hus” de Ion Barbu.
Elemente specifice romantismului pot fi găsite în operă, susținând prezența ideologiei pașoptiste în creație. Sublimul este reprezentat în operă de către imaginea lui Făt-Frumos, care este simbol al frumosului şi al sufletului pur, în timp ce Baba Cloanţa reprezintă categoria grotescului, jucând rolul „bestiei umane”. Se acordă o importanţă deosebită sentimentelor omeneşti şi anume iubirii obsesive, lipsite de orice pic de raţiune în cazul bătrânei. Baba Cloanţa este dispusă să ia măsuri drastice pentru a ajunge lângă cel iubit, aceasta ajungând să îşi vândă propriul suflet Satanei. Viaţa este privită într-o manieră simbolică, ce tinde spre idealul fiinţei umane şi realizarea acestuia, fapt observat prin intermediul personajului feminin, scopul acesteia fiind împlinirea amoroasă.
Așadar, trăsături specifice pașoptismului sunt regăsite în poezia „Baba Cloanța” scrisă de Vasile Alecsandri precum elemente specifice romantismului: prezența sublimului, dar și a grotescului și identificarea influențelor din mitologia română.