Comicul de nume este o tehnică literară și dramatică în care umorul este creat prin alegerea sau folosirea unor nume de personaje, locuri sau obiecte care au semnificații comice sau ironice, fie datorită sunetelor, asemănărilor cu alte cuvinte sau expresii obișnuite, fie prin sugestii subtile legate de trăsăturile de caracter ale personajelor sau de situațiile în care acestea se află.

În literatura română, numeroși scriitori de renume s-au distins prin folosirea comicului de nume în creațiile lor.

Unul dintre cei mai importanți scriitori care a folosit această tehnică este Ion Budai-Deleanu, „un om cu desăvârșire occidental, fără a pierde nimic din spiritul țăranului ardelean”, așa cum menționează renumitul critic literar George Călinescu.

Creația lui Ion Budai-Deleanu intitulată „Țiganiada” sau „Tabăra țiganilor” este un poem eroico-comico-tragic în care este prezentată încercarea migratorilor țigani de a găsi o modalitate de a avea un spațiu independent și mâncare din belșug. La baza creației stă tema istorică, satirizată de autor înfățișând lupta dintre țigani și armata românilor deghizați în turci aflați sub conducerea lui Vlad Țepeș.

Fundalul este eroic – lupta pentru independență condusă de Vlad Țepeș. În prim-plan se află însă percepțiile comice ale țiganilor care, pentru obținerea libertății, dar și a mâncării promise de domn în schimbul angajării în luptă, călătoresc de la Flămânda la Inimioasa. Elementul satiric este dat de alegorie, căci să nu uităm, prin țigani se înțeleg ș-alții, iar comicul rezultă, cu precădere, din comportamentul „eroilor”.

În „Țiganiada”, Budai-Deleanu folosește comicul de nume pentru a crea personaje memorabile și pentru a adăuga o notă de umor subtil în povestea sa. Unul dintre cele mai cunoscute personaje din această epopee este „Parpangel”, un tânăr „mândru la față”. Ironia și viziunea caricaturală sunt evidente prin onomastica personajului: numele Parpangel are rezonanță țigănească și efect comic. Autorul îl transformă într-un personaj-narator, hilar, ale cărui calități sunt ușor ridiculizate. Ion Budai-Deleanu îl compară pe Parpangel cu Vodă, cele două personaje având aceleași calități, numai că țiganul le încadrează într-un plan al ridicolului, iar Vodă în cel real.

De asemenea, Ion Luca Caragiale, cunoscut pentru satira socială și umorul său subtil, utilizează adesea comicul de nume în operele sale.

Creația lui, „O scrisoare pierdută”, publicată în revista „Convorbiri literare” aflată inițial sub conducerea lui Iacob Negruzzi, iar mai apoi fiind coordonată de Titu Maiorescu, este o comedie de moravuri în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane, autorul fiind inspirat din farsa electorală din anul 1883.